Prof. Tirla Felicia-Doina, Liceul Teoretic „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca
“Fără creativitate nu există soluţii la probleme, nu există o viziune a viitorului, nu există găsirea oportunităţilor şi fructificarea lor, nu există alternative, nu există exprimarea fiinţei umane la întregul ei potenţial.” (Pera Novacovici în Personalitatea alfa, Descoperă-ți vocația, 2012).
Şcoala are o importanță deosebită pentru viitorul tinerilor şi implicit pentru viitorul societăţii, ea având un rol formator, integrator şi de socializare. Printre dificultățile cu care se confruntă învățământul românesc se numără și lipsa motivației, scăderea capacității de concentrare, scăderea competiției, indisciplina, chiar abandonul şcolar care are repercursiuni negative atât asupra adolescentului care abandonează studiile cât şi asupra societăţii. Printre multitudinea de căi de rezolvare a acestor probleme ar putea fi găsirea unor strategii de aplicare a programei școlare (de cele mai multe ori prea stufoase și nesincronizată între materii), adaptarea metodelor și materialelor didactice la nevoile elevilor, adaptarea la cerințele cotidiene a tipurile de evaluare, ți nu în ultimul rând cred că ar trebui inclusă cu o pondere mai mare integrarea creativității în actul de predare-învățare-evaluare, când un rol semnificativ îl are tactul pedagogic al coordonatorului învățării.
Termenul de creativitate îşi are originea în cuvântul latin „creare”, care înseamnă „a zămisli”, „a făuri”, „a crea”, „a naşte”. Etimologia cuvântului demonstrează că termenul de creativitate defineşte un act dinamic, un proces care se dezvoltă, se desăvârşeşte şi îşi cuprinde atât originea cât şi scopul. Psihologii susţin, în general, că a fi creativ înseamnă a crea ceva nou, original şi adecvat realităţii. A crea înseamnă a face să existe, a aduce la viaţă, a genera, a produce. Cercetările în domeniul creativităţii au arătat că există interacţiune între creativitate, inteligenţă, randament şcolar, conţinutul învăţământului şi rezultatele învăţării, creativitatea fiind un factor cheie în dezvoltarea personalității autonome a tinerilor.
Arthur Koestler spunea: „Creativitatea este un proces de învăţare aparte, la care elevul şi profesorul sunt una şi aceeaşi persoană” fapt ce demonstrează că fiecare cadru didactic are o mare responsabilitate în educația elevilor, în sensul că e obligat să le ofere acestora posibilitatea dobândirii unei experienţe sociale şi constructive noi, bazată pe cooperare şi colaborare în rezolvarea problemelor vieţii, ca să poată să-şi asigure convieţuirea într-o lume în continuă evoluție. Demersul educațional contemporan trebuie să fie centrat pe elev, oferindu-i posibilitatea de dezvoltare la maxim a capacităţilor şi aptitudinilor creatoare prin actul învăţării. Puterea de a fi creativi este ceea ce ne defineşte ca ființe umane.
“Mintea intuitivă este un dar sacru, iar mintea raţională este servitorul ei de încredere. Am creat o societate care onorează servitorul şi a uitat darul.” (A. Einstein). Creativitatea îi poate ajuta pe tineri să ia deciziile cele mai corecte pentru ei, oferă atât posibilitatea de a vedea mai multe oportunităţi şi soluții, cât şi dezvoltarea gândirii artistico-plastice, dezvoltarea sensibilităţii şi a simțului estetic. În acest context, rolul activităţilor artistico-plastice este acela de a îndruma pe fiecare elev în parte spre manifestarea activă a libertăţii personale de a gândi, simţi şi acţiona potrivit nevoilor, înclinaţiilor, intereselor, capacităţilor şi posibilităţilor individuale ale fiecăruia, care vor duce la manifestarea energiilor creatoare existente în fiecare. Literatura, operele de artă, observarea naturii, pot declanșa apariţia unor imagini artistice, care vor constitui materialul concret pentru prelucrările creatoare ale elevilor în diferite lucrări. Limbajul sunetelor are un efect stimulator asupra muncii de creaţie a elevului. Cu cât este mai valoroasă arta cu atât influenţează mai puternic dezvoltarea posibilităţilor creatoare, creează momente pentru completarea cunoştinţelor acestora, încurajează aptitudini şi le dezvoltă personalitatea creativă şi de cooperare.
Implicarea profesorului poate influenţa potenţialul creativ al elevilor prin conţinutul activităţilor, strategiilor folosite și mai ales prin propria atitudine creativă (interese cognitive şi devotament pentru profesie, spontaneitate, receptivitate pentru nou, cultivarea consecventă a originalităţii, eliminarea banalității, etc.).
„Şcoala de azi are menirea de a ieşi în întâmpinarea cerinţelor de mâine; aceea de a pregăti tinerii pentru trecerea de la era consumului la era creaţiei”. În felul acesta, accentul în efortul educaţional trebuie să se deplaseze pe un ansamblu de procese, deprinderi, pe gândire divergentă şi imaginaţie, pe învăţarea creativă, aptă să conducă la soluţionarea unor probleme inedite, nu în baza unor rezolvări prestabilite ci a unor însușiri funcţionale de bază: priceperea de a fi creativ.
Există încercări în psihopedagogia contemporană de constituire a unei adevărate didactici a intelectului, care să valorifice potenţialul intelectual al individului. Specia umană nu are numai intelect, ea are în substanţa sa originară şi capacitatea de vibra în faţa lumii (prin intermediul valorilor morale, estetice, religioase, profesionale, al „noilor educaţii”). Ca urmare se așteaptă formarea personalităţii proactive înzestrată cu mare capacitate de adaptare la nou, rezolvarea problemelor prin soluții originale, care au drept suport psihologic libera iniţiativă şi încrederea în sine. Profesorii/mentorii sunt din ce în ce mai convinşi că educaţia la timpul viitor nu mai poate fi concepută în afara unui efort pentru modelarea creativităţii. Creativitatea pare a fi o componentă importantă a abilităților de rezolvare a problemelor și a altor abilități cognitive, pentru bunăstare socială și emoțională și succes școlar și al adulților.
Activităţile propuse elevilor în scopul sporirii gradului de implicare activă şi creativă în şcoală, trebuie să asigure :
• dezvoltarea capacităţii de analiză și sinteză a informației;
• organizarea de debate-uri pe anumite teme, crearea de jocuri, proiecte de cercetare, organizarea de drumeții, vizite didactice, excursii;
• educarea aptitudinii de a privi altfel lucrurile, de a pune întrebări neobişnuite despre aspecte cotidiene;
• stimularea gândirii productive, a gândirii critice, a gândirii divergente şi laterale;
• libertatea de exprimare a cunoştinţelor, a gândurilor, a faptelor. În acest sens apar ca adecvate activităţile care cer spontaneitate şi contribuie la dezvoltarea independenţei în gândire şi acţiune;
• explorarea talentelor şi a capacităţilor specifice fiecărui individ în parte;
• stimularea interesului pentru nou, necunoscut, oferirea satisfacţiei găsirii soluţiei după efort;
• exersarea capacităţilor euristice, de căutare de informaţii, posibilităţi de transfer de informații.
La disciplina biologie, pentru a înlătura monotonia, pentru a stimula motivația și a activa gândirea elevilor, am folosit metode active precum metodele gândirii critice, cu rezultate foarte bune, metode promovate prin proiectul educațional „Citirea și scrierea pentru dezvoltarea gândirii critice” (RWCT), în care am integrat metoda modelării, care îi motivează elevi cu toate capacitățile lor psihice și abilitățile lor. Folosind și / creând materiale didactice precum modele care oferă informații în mai multe moduri (vizual, tactil, auditiv), elevii pot deduce mai bine fenomene, procese care se petrec la un nivel intangibil în viața de zi cu zi (diviziunea celulară, procesele din interiorul organismelor vii etc.)
Creativitatea este o abilitate de viață, care îi poate ajuta pe elevi să deblocheze noi căi în exprimarea lor personală. Pentru a stimula activismul şi creativitatea elevului, profesorul însuşi trebuie să fie un tip activ și creativ, să dea dovadă de un comportament şi o atitudine pozitivă în acest sens. Actul educațional românesc se confruntă cu tendinţa de supraîncărcare informaţională, având ca rezultat negativ o creștere a absenteismului/abandonului școlar. Strategiile didactice se conturează prea mult în jurul unor abstractizări verbale lipsite adesea de consistența lucrului practic. Învăţarea asistată de calculator, îmbinarea activităţii frontale cu cea pe grupe şi individuale, introducerea ineditului în activitatea didactică, exersarea abilităților creative constituie direcţii importante ale modernizării strategiilor de predare-învăţare cu efecte concrete în reducerea demotivării, fenomenelor de indisciplină, de abandon școlar. „Creativitatea reprezintă miraculoasa întâlnire dintre energia neinhibată a copilului cu ceea ce pare a fi opusul şi dușmanul ei, simţul ordinii, impus de disciplinata inteligenţă a adultului”. (Norman Podhoretz)
© REVISTA (online) EDUCATIA AZI (ISSN 2457-8428; ISSN–L 2457-8428), august 2024