prof. Milica Blaga, Şcoala Gimnazială Vereşti
Poezia
O clipă unică în care lacrimile devin stalactite.
A trăi
A trăi este iluzia pe care ți-o conferă fantoma trecutului sau mumia viitorului.
Liniște
E sinceră vocea ta, strigându-mi: NU se poate!
Paloare
Paloare e o frunză
Aruncată de vânt prea departe
Paloarea nu e nici naștere, nici moarte
E doar speranța a ceea ce nu s-a întâmplat.
Soarele
A venit un om de zăpadă și agonizând, mi-a șoptit: „Mă topesc!”
Lumina
Nu uita! Va veni o zi când pasărea Phoenix nu va mai dori să plece din viața ta.
Aureolă
Doresc astăzi un punct din care să nu mă pot întoarce.
Fricțiune
Ni s-a dat o singură lume: aceea în care n-am putea supraviețui nici în vis.
Realitate
Un umăr, un ideal, o deziluzie … și … la sfârșit … niciun umăr!
Încredere
Visezi prea mult, încercând să crezi în ceea ce visezi.
Creație
Umbra ce nu moare!
Umbra ce nu se risipește!
Clipa care doare și moare!
Limită
Periculos mod de a gândi, de a fi și de a aduce în stare de ebuliție, absolut tot ceea ce te înconjoară.
Poveste
A fost odată … o iubire mare … care s-a metamorfozat … într-o ură mare.
Poetul
Există aripi de foc lângă noi, există lacrimi ce stropesc îndureratele noastre suflete.
Există nu una, ci o mie de aripi ce plantează lent în sufletul nostru.
© REVISTA (online) EDUCATIA AZI (ISSN 2457-8428; ISSN–L 2457-8428), aprilie 2025